Este oare secretul împlinirii sufletești starea de recunoștință pentru tot ceea ce avem, tot ceea ce primim? Chiar daca este sub formă de sprijin, oportunitate, provocare, boală?
Când ne simțim pierduți către cine ne îndreptam cu gândul? sau către ce? Ce/cine ne ghidează sufletul și mintea?
Am început să conștientizez ce înseamnă recunoștință când părea că am pierdut totul dar de fapt aveam enorm: eram sănătoasă, copiii erau sănătoși, aveam ajutor sprijin pentru copii, aveam sprijin financiar, aveam o casă unde să locuim, aveam o mașină să ne deplasăm, aveam haine, aveam mâncare.
Când simțeam din nou că părea totul pierdut îmi mutam mintea pe rugăciune și mulțumeam pentru tot ceea ce aveam. Am început cu pași mici și timizi să fiu recunoscătoare și pentru ceea ce nu aveam dar îmi doream să am: oportunități de job, prieteni, călătorii.
Recunoștință îmbunătățește toate cele 7 domenii ale vieții așa cum spune dr John Demartini:
Spiritual – devii mai prezent, atent la nevoile celorlați și oferi mai multă iubire.
Mental – mintea devinde mai limpede, mai liniștită
Vocațional – devii mai productiv,începi să crezi, să visezi, să îndrăznești mai mult
Financiar – devii mai obiectiv și mai rezonabil
Familial – îmbunătățește comunicarea intre parteneri
Social – iți pasa mai mult de ceilalți și te concentrezi pe nevoile lor mai mult
Fizic – iți iubești corpul, te uiți cu admirație în oglindă.
Așadar începeți să faceți o listă cu tot ceea ce este în viață voastră, așa cum este la momentul prezent, pentru care spuneți MULȚUMESC.
